politica pe blog

mai acum vo’ citeva zile iti povesteam despre blogurile politicienilor. ziceam ca vor incepe de anul acesta, inainte de campanie. Unii dintre ei au luat avans, dar folosesc blogul pentru a-si ataca inamicii.

Cotidianul a dedicat un articol acestui subiect in numarul de simbata, 6 ianuarie ac.

e bine ca alesii nostri inteleg sa se foloseasca de net in felu asta. google va indexa posturile si vom putea sa intelegem si noi mai mult despre cum gindesc unii dintre ei atunci cind se va vota uninominal…

bahamas sau mamaia?

de mult timp vroiam sa-ti scriu despre asta, poate asa se mai schimba si perceptia hotelierului sau palmashului de pe litoralul romanesc… Si acu, daca tot e romania plina de zapada, ce sa zic, da bine… mai uitam si noi de gradele cu minus

bahamas este in mintea romanului de rind sinonim cu luxul. de cind am ajuns acolo, asta-vara m-am tot intrebat ce ne face sa gandim asa despre locurile astea indepartate? bahamas-ul nu e nici pe departe paradisul ci mai degraba exemplul de la categoria “ASA NU” in turism. pai daca e sa pui o statiune de pe litoralul romanesc, o Mamaia de exemplu alaturi de un Nassau sau Freeport, a noastra cistiga fara drept de apel.

bahamasu are citeva avantaje. unu: e aproape de SUA. americanu poate sa ajunga cu un ferryboat (pe care da o suma) modica in 2 ore intr-una din insulele bahamasului. tara, pt ca bahamas e o tara, (desi unii cred ca e o insula, sau un arhipeleag, sau yo stiu ce altceva) e formata din 700 insule, iar capitala este la Nassau - un oras intesat de magazine de suveniruri si bijuterii de prost gust. al doilea avantaj e ca poti petrece acolo o saptamana cu doar citeva sute de dolari. adik mult mai putin decit ai da in europa sau in caraibe.

de cind cobori de pe vapor, sau din avion esti intimpinat de 3 categorii de oameni: hair-braiders (femeile de culoare care se ofera sa-ti impleteasca parul in codite), taximetristi (care umbla de obicei in stare de ebrietate) si localnicii cu “want some path, maaan?” (micii vinzatori de “iarba”). dupa ce ii refuzi politicos dai de negustorii de scoici sau suveniruri. stii cum arata bazarurile turcesti sau cele moldovenesti in romania? da, alea cu toate nimikurile ieftine. ei, gindeste-te ca nimikurile din bahamas sunt de 3 ori mai scumpe si de 10 ori mai proaste.

norocul turismului local e ca 10 luni pe an temperaturile depasesc 25 grade, iar oceanul e aproape oriunde te-ai afla. apa e incredibil de limpede, iar palmierii la ei acasa. poti sa stai pe un petic de nisip o zi intreaga fara sa te intrebe nimeni de sanatate. desi apa e cam sarata, iar o plaja amenajata poate sa dispara peste o saptamana din cauza valurilor sau a refluxului… si mai au si iguane pe plaja si meduze in apa…

daca vrei sa te muti acolo ai sanse mari sa fii adoptat. un metru patrat de teren nu depaseste, pe anumite insule, 20$. asa ca poti sa-ti faci o casuta din lemn de pin australian (copac destul de rezistent aclimatizat de localnicii din bahamas).

guvernu lor e destept. in insule nu se plateste taxe. dar localnicii sunt si mai destepti. ei stiu sa vinda orice unui cetatean american si sa obtina mai mult decit orice magazin din state. asta pt ca americanu venit in vacanta are prostu obicei sa creada ca tot ce e din bahamas e mai ieftin. asa au ajuns unii sa cumpere nush ce lantzisor cu diamante la 1000 de parai cind puteau sa gaseasca aceeasi bijuterie la ei acasa cu 600!!! iar bijutieru din bahamas nu-si ia marfa inapoi fara o taxa de rambursare de 30%

ma intrebam si eu de ce maddona isi face vacanta acolo, de ce anna-nichole smith se marita la nassau sau bill gates isi mai tine iachtu’ prin port. pai e simplu: maddona vrea sa nu fie vinata de paparazzi si pe una dintre cele 700 de insule nu o gaseste nimeni. a-n smith vrea publicitate, iar daca venea in europa nu era vinata asa de bine cum ar a fost in bahamas, la doi pasi de florida. iar bill gates isi tine barca (sau cel putin asa se lauda localnicii) pt. ca are acolo casa. de ce? pentru ca-si permite…

atunci ce are mamaia in minus? pai nu are florida la 2 ore de mers cu barcutza si acum, la noi sunt zero grade celsius… D-aia, pus in fata unui catalog cind isi alege vacanta, atit americanu cit si europeanu alege bahamas. Yeah, maaan…

blog de Romania II: blogul ca o afacere

suntem zece mii. ma refer la bloggerii din romania. pe cati din astia ii vezi legati intr-o retea care sa gindeasca unitar si sa se miste intr-un singur sens? 2-300? e cam greu… in blogosfera nu poate exista lider. nici de opinie, nici ales, nici de alt fel pentru ca bloggerii sunt prin definitie oameni liberi. asta nu ii impiedica totusi, sa fie uniti intr-o idee.

ideea de a face bani din blog a incoltit si in mintea romanului care sta in fata calculatorului. dar noi tre sa fim altfel… asa ca treaba nu se urneste. si mai e si alta problema: cit de moral, de personal si de “curat si uscat” e un blog care e platit de o anumita companie (indiferent din ce domeniu e sponsoru’). o sa zici ca … daca sponsoru e o firma de medicamente si bloggeru scrie despre party-urile din … Satu Mare nu are cum sa fie influentat. pai aia de vind medicamente ce interes au sa isi puna banneru la om pe blog?

pe de alta parte, daca publicitatea de pe blog iti e administrata de o firma si ai diferite bannere, atunci ala de vinde pilule ce avantaje ar obtine daca apare la tine pe site odata la 30 de afisari? si cit de mult ar fi dispus sa plateasca pt asta?

solutia lu google, pare acceptabila. reclama in format text care sa aiba legatura cu domeniile atinse in blog. numai ca la noi sunt prea putini cei care apeleaza la google pentru a-si face reclama. si atunci un text despre viagra vinduta de nush-ce-srl din Corolado nu are nici un efect… Oricum, un blog f bun (cu vizitatori de ordinul zecilor de mii pe luna) poate sa cistige citeva sute de dolari. cite bloguri d-astea sunt la noi? le numeri pe degete…

pentru multi dintre bloggerii romani blogroll-u’ pare sungura forma acceptata de “prostitutie” ei nu vor sa aiba reclame, dar spera sa fie cititi si de vizitatorii altor bloguri. metoda descrisa in postu’ anterior chiar functioneaza.

un tolontan desi e citit a ales sa nu puna decit un banner. asta pt ca, probabil, nu vrea sa cistige din asta. gindeste: daca ai un blog vizitat de 10.000 oameni pe zi cite bannere si unde le-ai aseza in pagina? daca faci sorcova din el il dor ochii pe cititor cind se apuca sa-l frunzareasca…

aaa si ar mai fi ceva. de anu urmator vom asista la o crestere exponentiala a numarului de bloguri de autor ale politicienilor. multe vor fi scrise de oameni de PR si pe cit de repede vor aparea, pe atit de repede o sa si dispara. acestea nu tre’ sa le bagi in seama. ca se invatza…

blogosfera romaneasca trebuie sa mai creasca. si ma refer la bloggerii neafiliati nu la blogurile corporatiste. cele din urma o sa aiba reclame, dar nu vor face cititori. prima categorie are nevoie sa creasca in volum si calitate. abia dup-aia poate sa caute sponsori. un tolontan sau catzavencii au in spate un ziar si un site si nu reusesc (sau nu vor) sa foloseasca acest avantaj. poate ca e mai intelept asa.

oricum in urmatorii se va mai cerne si blogosfera romaneasca … pina atunci eu scriu pentru tine, cititorul meu, nu pentru reclama de aia sunt TOT MAI SUS

– acest text a fost inclus in capsula timpului –

blog de Romania

blogosfera romaneasca nu are nevoie de reclama ca sa creasca. un simplu blogroll e suficient sa ajungi cunoscut. pui linkurile celor pe care-i citesti si/sau apreciezi la tine pe site si asa redirectionezi vizitatorii tai la respectivii. un (bun) simt al socializarii de natura electronica e de ajuns ca persoana caruia ii trimiti vizitatori sa iti puna si ea la rindu ei numele in blogroll. in felul asta iti face reclama. reclama de care ai nevoie daca scopul tau e sa-ti maresti traficul. d-aia zic ca un tehnocrati nu functioneaza asa cum trebuie in blogosfera romaneasca.

interesant e ca bloggerii autohtoni nu cauta sa-si faca cuibul pe site-uri de blog romanesti. asta si pt ca un wordpress sau un blogspot iti ofera mult mai multe avantaje, iar interfata (chiar daca nu e in romaneste) vine cu mult mai multe instrumente folositoare…

nici feedurile rss nu au f mare succes. si asta din doua cauze. unu: romanu nu prea foloseste serviciile de genu pt ca nu isi permite sau nu e obisnuit cu ele. si doi: e si pacat sa citesti un text cind ai posibilitatea sa descoperi atit de multe chestii interesante in fiecare zi. daca citesti feedu’ lu zoso nu ai cum sa-i dai sfaturi cu privire la interfata blogului atunci cind omu e nehotarit. daca-l citesti pe al lui cristi roman nu poti sa inveti jocu cu pachetu de tigari atit de bine surprins in fotografii…

un feed de succes ar fi cel al lui tolontan, dar vizitatorii lui vin in primu rind de pe site-ul gazetei asa ca omu face trafic direct pe blog. un altu ar fi cel al fetei careia ii plac barbatii. nu ai ce sa vezi la ea pt ca textu e cel care aprinde imaginatia, nu fotografiile. cititoru de blog vrea ceva palpabil. fie ca e vorba de o interfata noua la jurnalism online fie ca e o fotografie de la revelion afisata pe cine stie unde, sau de la parlament postata de andrei craitoiu.

un google e bun si el la casa omului. titlu de post bine scris poate sa atraga o gasca mare de vizitatori unici. omu vine odata, pleaca, apoi revine. din obisnuinta, sau din placerea de a te citi. executia lui saddam a trimis de exemplu la mine pe blog sute de curiosi. iar faptu ca am postat printre primii filmuletzu necenzurat cred ca a contat si mai mult. dragos avea dreptate cind vorbea de povestea cu Raportul Tismaneanu.

romanu tine cont si de traficu facut de altii. asa ca daca esti in top la trafic.ro sau la neogen ajungi sa ai cititori in plus. unii intra de curiozitate pe blog sa vada ce e asa de bine facut sau scris incit te-a propulsat in top ten, altii cauta doar idei sau mai stiu yo ce…

blogu romanesc nu are succes mai mult doar daca are o anumita tema. baietii de la gsp, comanescu sau catzavencii s-au trezit inaintea altora si in plus au si un ziar (sau un website) care sa le promoveze url-ul. blogu nu e mai bun daca e indopat cu poze multe si mari sau daca e numai text. ceea ce conteaza e calitatea continutului, updatarea lui (aproape) zilnica.

e evident ca un text corect gramatical, sinceritatea autorului si respectul lui fata de cititor iti aduc puncte in plus. la fel si bunul simt al celui ce tine blogu evidentiat de lipsa injuraturilor, sau al unor expresii suburbane. poate ca blogu andei e exceptia care confirma regula.

blogul romanesc nu poate sa ofere stiri bomba. asta poate si pentru ca un jurnalist prefera sa difuzeze informatia mai intai la tv sau ziaru unde lucreaza decit sa o ofere concurentei pe tava. un blogger nici nu poate sa vina cu review-uri profesioniste pt ultimele aparitii in domeniul gadgeturilor, de exemplu. de fapt poate dar nu ar avea un succes foarte mare la noi. dar asta e o alta tema si iti voi povesti mai pe indelete despre ea cu alta ocazie…

un lucru este clar. blogul va deveni in 2007 o unealta puternica in Romania. iar daca sunt cu capul pe umeri, bloggerii romani ar putea ajunge in curind, a patra putere in stat, la egalitate cu mass-media traditionala.

–acest text a fost inclus in capsula timpului–

europeni cu acte in regula (adik si pe net)

portalul oficial al Uniunii Europene ne-a bagat in carti deja. oamenii ne fac caracterizarea in zece fraze bine alese. nu lipsesc referirile la dracula si nici citeva exemple de romani celebrii: nadia, george enescu sau eugen ionesco.

doua link-uri te trimit apoi catre site-ul guvernului si o pagina in engleza a ministerului turismului.

e un pas mic, da macar existam si pe net oficial…ca parte a UE

revelionu la (B1) tv

a inceput si la tv revelionu. il privesc cu juma de ochi si printre concerte din toate locatiile si mancare de tot soiu am vazut si cea mai penibila emisie de statie tv nationala: revelionu familiei columbeanu live si necenzurat la B1TV.

la prima vedere situatia pare reciproc avantajoasa. B1 isi umple spatiul de emisie de revelion si nu mai da bani pe trupe si cantareti de usoara sau populara, iar columbenii… se aleg si ei cu o caseta video…

dincolo de asta insa, atit familia in cauza cit si invitatii lor se simt jenati ca sunt urmariti la masa de cinci camere video. de partea cealalta sunt cameramanii, sunetistii, copiii de mingii, ospatarii cu platourile, menajera cu matura, vecinii care se uita peste gard si alte personaje secundare care apar in acest serial. astia toti nu au altceva de facut decit sa saliveze la bucatele intinse pe mese.

yo inteleg valoarea unui reality show…pina la urma si nevasta lu Ozzy curata covoru din sufragerie de “resturile” lasate de cainele casei, da totusi… parca a nostri prea au dat-o in penibil…

oare ce rating face B1?

romania la euronews

urmaream mai devreme un reportaj euronews. de mult nu am mai vazut o chestie pozitiva despre tara noastra in media internationala. televiziunea vorbea despre mentalitatea in schimbare a romanilor.

au dat ca exemplu un fermier, jurnalismul de tip nou de la “the money channel”, sau afacerile lui Radu Georgescu de la Gecad cu Microsoft. 

nici un consumator de aurolac, nici un om al strazii, nici un copil orfan sau bolnav de sida… uite ca se poate. poate ca odata intrati in UE nu vom mai fi tratati ca oaia neagra. macar de catre media internationala.

brd vs. bank of america

aveam incredere in bancile romanesti. cel putin in cele citeva care s-au trezit mai devreme si ofereau servicii peste medie. mi-am pierdut acum increderea si o sa ma intelegi…

povestea e simpla. imi expira cardul de la BRD in aprilie 2007. pt ca mai am putin si plec din tara am preferat sa-mi las toate cele rezolvate asa ca am fost la banca in cauza sa-mi reinoiesc bucata de plastic. am ales tot BRD din 2 motive: pe de o parte in contul respectiv imi mai intra bani din diverse surse si pe de alta parte am deja card Visa la Bank of America si ma ajuta in tot ceea am nevoie (cind vine vorba de cumparaturi online si la pos). 

am ajuns in Constanta, la agentia Soveja a BRD si am explicat angajatului povesea cu cardu. toate bune si frumoase. in maxim 10 zile urma sa-mi iau cardu cel nou. am asteptat 2 saptamani dupa care am primit un card care expira tot in aprilie 2007!!! angajatu cu pricina nu stie de ce. si nici nu pare sa-i pese. mai mult decit atit, BRD m-a taxat pt operatiunea asta desi nu au facut nimik! aaa, asta ca sa nu mai amintesc de alte bube ale bancii in cauza: cardurile BRD se emit numai pentru 2 ani, exista comision de interogare sold, comision de administrare cont etc… hotie pe fatza! yo inc amai astept sa-mi returneze comisionu si sa-mi emita noul card asa cum am cerut.

ca sa vezi ce inseamna banca serioasa o sa-ti dau un mic exemplu. in urma cu o luna am fost la o agentie din Florida, USA a Bank of America. vroiam sa-mi reemita cardul si sa-mi puna si o poza pe el pt. o securitate mai mare. nu de alta da mai tin si acolo bani din cind in cind si nu vreau sa am probleme. B. of A. mi-a inlocuit cardu tot in doua saptamani, dar mi-a dat 4 carduri, in loc de unul. GRATIS! (in semn de respect ca i-am ales pe ei). in plus, la B of A nu am comision de administrare al contului si nu sunt taxat cind verific soldu. printre alte maruntisuri…

poate de aia astept 2007. odata cu 1 ianuarie vom putea sa ne alegem alte banci din europa. iar cele din Romania, care nu merita nici atentia, nici banii nostri… sa dea faliment!

primiti cu colindu?

asta mai lipsea acu..sa vin si yo cu colindu…dupa citi colindatori bat in fiecare zi la usa… ei, tocmai despre asta vroiam sa-ti zic azi. au luat-o razna colindatorii astia. in goana dupa bani, nu mai respecta nici macar obiceiurile intra-ale colindatului.

pai ieri de exemplu, pe la 12.00 suna cineva la usa: primiti cu colindu? pina sa zica gospodina un …”da…am de ales?”, ei au inceput deja cu “buna dimineeeaatza la mos ajuuun”. pai cum “buna dimineata” ca e ora 12 si cum “mos ajun” ca e 23 decembrie??? pai daca pe 23 veniti cu “buna dimineata” atunci pe 24 cu ce mai veniti? tot cu “buna dimineata”, au raspuns baietii in timp ce-si bagau banii in buzunar. au recunoscut totusi ca era prima familie care le deschidea usa.

yo stiam ca pe 23 stai acasa si iti pregatesti repertoriul. cel putin asa faceam eu cind eram mic. apoi pe 24 dimineata pleci prin vecini cu “buna dimineata la mos ajun”, iar seara pleci, evident, cu “buna seara la mos ajun”. in ziua de craciun mai mergeai cu steaua, capra sau ursu in functie de costumele pe care le aveai si de gasca. asta ca sa nu mai zic ca pe vremea mea colindele aveau mai multe strofe si colindatorii nu le cintau pe repede inainte. acum parca sunt in ritm de rap, mai mult vorbite decit cintate. astia nu vor decit bani. daca le dai covrigi si nuci, asa cum primeam noi cind eram mici cred ca-ti dau cu ele in cap.

ei si dupa cei doi pusti au inceput sa vina altii. de 36 ore soneria de la usa nu se mai opreste.

mai exista si o alta categorie de colindatori pentru care am tot respectu. vin in grupuri de cite cinci si pornesc in fiecare scara de bloc de la ultimul etaj in jos. se opresc la fiecare nivel si cinta cite un colind. da! altu de fiecare data. il cinta pe 3 voci si recunosti imediat cunostintele muzicale de seminar teologic si vocile de viitori preoti sau macar dascali la biserica. nu suna la usa, dar daca iti place ce auzi si vrei sa le deschizi sa le dai un ban iti multumesc si pleaca mai departe.

inchei postu aici pt ca iar suna la usa…

revolutia mea

si daca tot pomeneam de revolutie in postu de mai-nainte mi-am adus aminte cum am trait-o eu. eram destul de mic atunci (in clasa a 4-a, cam 10 ani) ca sa inteleg foarte bine ce se intimpla, dar destul de mare ca sa-mi dau seama ca ceva se intimpla.

stiu ca pe vremea aia televizorul era incuiat intr-o camera a apartamentului. da! mi-am trait copilaria departe de televizor. parintii vroiau, probabil, in felul asta sa ma faca sa am grija de teme mai intai. reuseam din cind in cind sa gasesc cheia ascunsa de maica-mea in casa si ma uitam la televizor.

in ziua aia am descuiat usa si am intrat in camera. ceea ce vedeam eu la tv era insa foarte dierit de ce eram obisnuit sa vad. am urmarit citeva ore dupa care am inchis usa pt ca se apropia ora la care veneau parintii acasa.

a doua zi la fel, dar stiu ca televizorul nostru nu avea sunet si atunci am facut prima mea improvizatie audio-video. ascultam sunet de la radio si vedeam imaginile la tv. se potrivea destul de mult emisia de la radio cu cea de la tv asa ca improvizatia a mers.

in aceeasi zi taica-meu (cadru in marina militara) a fost anuntat ca trebuie sa mearga de urgenta la unitate. eu si sor-mea am ramas incuiati in casa si nu aveam voie sa deschidem nimanui. imi aduc aminte doar de momentul in care el a plecat si noi am incuiat usa dupa el.

imaginile sunt destul de neclare, dar cred ca a doua zi mama a trebuit sa plece si ea la munca asa ca noi a trebuit sa ne mutam la verisori. o serie de cadre mi-au ramas in minte totusi. ma uitam seara la tv si am vazut cum in Bucuresti se trage. focurile e arma in care luminau noaptea le vad parca si acum. apoi a urmat momentul in care a fost anuntat pinderea lui Ceausescu. totul era pentru mine un film de actiune foarte real. stiam ca ambii parinti lucreaza in armata si oricind se poate intimpla ceva cu ei…oricum televizorul m-a ajutat sa trec peste momentele alea.

peste citiva ani am inceput sa lucrez in televiziune, iar improvizatiile de atunci au ajuns la rang de profesie bine platita (de catre o companie americana) mai tarziu…

– acest text a fost inclus in capsula timpului –