d-aia e trista Romania

ma uitam pe geamul meu mare de la sufragerie. Vad de citeva zile acelasi peisaj. Frunze moarte, copaci goi, blocuri gri in jur.

In urma cu trei saptamani eram in Bahamas. Si acolo era iarna, dar iarba era verde, cerul era senin, soarele stralucea pina dupa amiaza tarziu, cei mai curajosi faceau o baie in ocean. Chiar daca afara erau doar 25 grade si apa nu era foarte calda. Nu aveai motiv sa fii trist.

Aici oamenii sunt imbracati cu haine groase, isi misca picioarele prin frunze moarte. De aia e trista Romania.

Si mai e ceva, la sfirsit de decembrie, in loc sa numaram realizarile anului si sa ne gandim la ce ne asteapta in urmatorul, noi numaram inca mortii din decembrie ‘89, vinam inca fantomele comunismului. Cred ca trebuie sa aniversam 17 ani de libertate nu 17 de ani de la arme, singe, teroristi. Cei care au murit atunci cred ca ar fi vrut sa ne aducem aminte de ei altfel si sa traim cu adevarat libertatea. Sa fim liberi in mentalitati si cu gindul la viitor. Macar acum, dupa 17 ani…

yo nu vreau starbucks

butonam telecomanda mai acu vreo 2 zile si am dat peste emisiunea matinala, “cafeaua cu sare” de la antena 3. duduia care o prezinta (al carei nume imi scapa acu) pare destul de serioasa de obicei si are pareri destul de pertinente.

ei, in dimineata cu pricina discuta cu o invitata despre marci de prestigiu si din vorba in vorba a ajuns la starbucks. reteaua de cafenele americana era in opinia doamnei cea mai tare marca inventata. atit de tare incit s-a intrebat de citva ori la rind cind va ajunge starbucks in romania. si ii tot dadea inainte cu pareri de genu cit de buna e cafeaua vinduta de firma cu pricina.

nu stiu de ce are starbucks o imagine atit de buna in romania. oare pentru ca e o marca americana? americanii nu au traditie in cafea. eventual se pricep sa vinda orice unui public neavizat, cu ajutorul unor campanii media agresive.

experientele mele legate de starbucks au fost trei la numar si toate mi-au lasat un gust amarui. nu din cauza cafelei neaparat ci din cauza produselor si a angajatilor starbucks. Cele trei cafenele, daca le pot spune asa, erau in Bahamas si aeroportul Dulles, Washington. Peste tot am gasit angajati plictisiti, neatenti cu clientu. Socul era cu atit mai mare cu cit in SUA in orice magazin ai intra, te agata angajatii inca de la primul pas. Ar fi in stare sa zica si sa faca orice numai sa le intinzi cardul de credit…

Astia de la starbucks nu numai ca nu te baga in seama, ba chiar atunci cind incerci sa afli cite ceva despre produsele lor iti rapund apatic si isi dau seama (abia atunci) ca habar nu au ce au la vanzare.

Aspectul si mai neplacut a fost legat insa de produsele Starbucks. nu sunt bautor e cafea asa ca am cerut un milkshake. am primit o chestie in care se putea distinge un fel de lapte batut amestecat cu bucati de gheata.

aaa… si ar mai fi ceva. starbucks iti ofera in majoritatea cafenelelor lor internet wireless. in bahamas cel putin, viteza era atit de mica si reteaua cadea ati de des incit nu merita sa petreci acolo prea mult timp.

si ca sa nu amintesc numai aspectele negative, la starbucks am vazut afise frumoase, decoratiuni interesante si mobilier de bun gust. doar pentru atit, insa..nu am nevoie de starbucks in romania…