silicoane

in state peste tot pe un’ te uiti vezi numai silicoane. femeile alea au un adevarat cult pt. silicoane. cine a fost p-acolo si a avut timp sa stea sa le observe americanilor look-ul si obiceiurile imi poate da dreptate.

fetele arata bine pina la 15-16 ani. si cind zic asta ma refer la greutate. dupa virsta asta dau de gustul hamburgerilor. (americanii maninca de mici la kfc sau la mac, dar dupa 16 ani cred ca nu le mai pasa cum arata…). nu stiu ce spun statisticile, dar cred ca media de greutate a fetelor de 18 ani este de cel putin 75 kg. si asta e mult! dar sa nu deviez…

dupa o tinerete traita in felul asta cred ca fetele incep sa fie constiente de imaginea lor si pe la 28 ani le vine ideea operatiilor estetice. nu, nu slabitu sau mersu la sala de sport este solutia ci…bisturiul. incep cu liposuctia, urmata la scurt timp de o ridicare de sini si cel mai probabil o pereche de silicoane.

cit am fost in florida, in bahamas, sau in caraibe am avut ocazia sa le vad in special la plaja. americanii sunt pudici. mai sunt si ideile legate de soarele care da cancer de piele si cancer la sani asa ca nu ai sa vezi reprezentantele sexului frumos facind plaja topless.

in schimb, mai toate cele care depasesc o anumita virsta au sinii “lucrati”. nu stiu cit costa o operatie de genu pt ca nu m-a pasionat subiectul, dar cred ca nici un pret nu e prea mare pt o pereche de good lookin’ boobs…

trist este ca aspectul general nu conteaza pt ele. doar partea aia a corpului tre sa arate bine… si cu toate silicoanele, daca ai 95 kile sau daca ai 65 ani… sa ma ierte d-zeu…

si mai trist este ca barbatilor americani nu le pasa… (asta poate si pentru ca si ei sunt cleintii fast-food-urilor inca din frageda pruncie…)

brd vs. bank of america

aveam incredere in bancile romanesti. cel putin in cele citeva care s-au trezit mai devreme si ofereau servicii peste medie. mi-am pierdut acum increderea si o sa ma intelegi…

povestea e simpla. imi expira cardul de la BRD in aprilie 2007. pt ca mai am putin si plec din tara am preferat sa-mi las toate cele rezolvate asa ca am fost la banca in cauza sa-mi reinoiesc bucata de plastic. am ales tot BRD din 2 motive: pe de o parte in contul respectiv imi mai intra bani din diverse surse si pe de alta parte am deja card Visa la Bank of America si ma ajuta in tot ceea am nevoie (cind vine vorba de cumparaturi online si la pos). 

am ajuns in Constanta, la agentia Soveja a BRD si am explicat angajatului povesea cu cardu. toate bune si frumoase. in maxim 10 zile urma sa-mi iau cardu cel nou. am asteptat 2 saptamani dupa care am primit un card care expira tot in aprilie 2007!!! angajatu cu pricina nu stie de ce. si nici nu pare sa-i pese. mai mult decit atit, BRD m-a taxat pt operatiunea asta desi nu au facut nimik! aaa, asta ca sa nu mai amintesc de alte bube ale bancii in cauza: cardurile BRD se emit numai pentru 2 ani, exista comision de interogare sold, comision de administrare cont etc… hotie pe fatza! yo inc amai astept sa-mi returneze comisionu si sa-mi emita noul card asa cum am cerut.

ca sa vezi ce inseamna banca serioasa o sa-ti dau un mic exemplu. in urma cu o luna am fost la o agentie din Florida, USA a Bank of America. vroiam sa-mi reemita cardul si sa-mi puna si o poza pe el pt. o securitate mai mare. nu de alta da mai tin si acolo bani din cind in cind si nu vreau sa am probleme. B. of A. mi-a inlocuit cardu tot in doua saptamani, dar mi-a dat 4 carduri, in loc de unul. GRATIS! (in semn de respect ca i-am ales pe ei). in plus, la B of A nu am comision de administrare al contului si nu sunt taxat cind verific soldu. printre alte maruntisuri…

poate de aia astept 2007. odata cu 1 ianuarie vom putea sa ne alegem alte banci din europa. iar cele din Romania, care nu merita nici atentia, nici banii nostri… sa dea faliment!

bagatu’ la ghiozdan

cum putem sa mancam atit de mult? pastele si craciunul au devenit sarbatori ale mancatului mult. ne intrecem unii cu altii in concursuri de bagat la ghiozdan.

si numai mancaruri grele. porcu e nelispsit de  craciun. stiu ca pe vremuri (de fapt inca si acum) masa de craciun cu tot ceea ce inseamna ea, de la fripturi si carnati la cozonacul cald, era rasplata celui care tinea post. dupa ce te curatai trupeste prin 40 zile de mestecat fasole cirnati si muraturi, pomana porcului nu mai cadea greu la stomac.

o fi americanu cu hamburgeru in buzunar tot timpu, da nici noi nu suntem mai prejos. friptura grasa la cuptor, prajituri cu crema udate din belsug cu alcool sau sucuri de… chimicale sunt pe meniul acestor zile. pe 24 decembrie le pregatesti deci le mai si gusti. urmeaza doua zile in care le maninci. pe 27 este sf. stefan asa ca nu se opreste petrecerea. incepi apoi pregatirile de revelion. mai e un sfintu ion si tot asa o duci vreo doua saptamani.

nu e de mirare ca farmaciile sunt deschise non-stop. pai cred si yo ca au clienti destui dupa un asemnea festin.

stiind ce ma asteapta am lasat frigideu gol inainte de craciun. dupa o vizita la parinti, acum e plin de dulciuri si friptane. si yo care ziceam ca de craciunu asta o sa fiu mai moderat. nu mai vreau tentatii, da? cel putin culinare…

de ce va fi albastra?

am incercat aseara sa urmaresc marea premiera a filmului “hartia va fi albastra” de la antena 1. pelicula anuntata cu mare tam-tam era la concurenta cu un alt film nou difuzat pe tvr. din motive obiective (pt ca nu gaseam telecomanda) am ales filmul de la antena…

nu am avut rabdare sa-l urmaresc pina la final. da, era un alt fel de film despre revolutie. a fost interesanta ideea regizorului de a realiza pelicula in culori cenusii, dar mi s-a parut cam vulgar limbaju actorilor. mijto si ca a fost filmat in tvr. am recunoscut scarile din cladirea veche, de pe linga cabinetu medical.

dupa vreo 40 minute am schimbat canalu…

am prins si finalul filmului de pe tvr. ala era muult mai …color si parca imi pare rau ca nu l-am vazut pt ca era printre altii si cu jean constantin…

fac eu rost de dvd, totusi…

revolutia mea

si daca tot pomeneam de revolutie in postu de mai-nainte mi-am adus aminte cum am trait-o eu. eram destul de mic atunci (in clasa a 4-a, cam 10 ani) ca sa inteleg foarte bine ce se intimpla, dar destul de mare ca sa-mi dau seama ca ceva se intimpla.

stiu ca pe vremea aia televizorul era incuiat intr-o camera a apartamentului. da! mi-am trait copilaria departe de televizor. parintii vroiau, probabil, in felul asta sa ma faca sa am grija de teme mai intai. reuseam din cind in cind sa gasesc cheia ascunsa de maica-mea in casa si ma uitam la televizor.

in ziua aia am descuiat usa si am intrat in camera. ceea ce vedeam eu la tv era insa foarte dierit de ce eram obisnuit sa vad. am urmarit citeva ore dupa care am inchis usa pt ca se apropia ora la care veneau parintii acasa.

a doua zi la fel, dar stiu ca televizorul nostru nu avea sunet si atunci am facut prima mea improvizatie audio-video. ascultam sunet de la radio si vedeam imaginile la tv. se potrivea destul de mult emisia de la radio cu cea de la tv asa ca improvizatia a mers.

in aceeasi zi taica-meu (cadru in marina militara) a fost anuntat ca trebuie sa mearga de urgenta la unitate. eu si sor-mea am ramas incuiati in casa si nu aveam voie sa deschidem nimanui. imi aduc aminte doar de momentul in care el a plecat si noi am incuiat usa dupa el.

imaginile sunt destul de neclare, dar cred ca a doua zi mama a trebuit sa plece si ea la munca asa ca noi a trebuit sa ne mutam la verisori. o serie de cadre mi-au ramas in minte totusi. ma uitam seara la tv si am vazut cum in Bucuresti se trage. focurile e arma in care luminau noaptea le vad parca si acum. apoi a urmat momentul in care a fost anuntat pinderea lui Ceausescu. totul era pentru mine un film de actiune foarte real. stiam ca ambii parinti lucreaza in armata si oricind se poate intimpla ceva cu ei…oricum televizorul m-a ajutat sa trec peste momentele alea.

peste citiva ani am inceput sa lucrez in televiziune, iar improvizatiile de atunci au ajuns la rang de profesie bine platita (de catre o companie americana) mai tarziu…

– acest text a fost inclus in capsula timpului –

bradu si cadourile

cind eram mic bradu avea alta semnificatie, parca. acum pot sa zic ca nu mai reprezinta chiar nimik pt mine. chiar ma distreaza alergatura celor din jur sa cumpere brad, sa-l impodobeasca si sa aseze in el beculetzele…

nimeni nu stie cind se ia bradu. unii zic ca bradu se cumpara si se impodobeste in ajun. tocmai pentru a-l indupleca pe mosu’ sa treaca si prin casa cu pricina. altii nu tin cont decit de momentul in care pretul scade.

singura treaba buna e ca acum, daca vrei, il poti cumpara de pe net.

moda ultimilor ani, cu brazii de plastic pare si mai penibila. bradu, daca tot e brad tre sa miroasa a brad, sa-i culegi acele cazute pe jos, sa il duci la tomberonu de gunoi noaptea cind nu te vad vecinii…

o alta dilema e legata de data pina la care vei tine bradu in casa. unii zic ca daca tot ai dat bani pe el - il tii cit mai mult. care-i rostu nu stiu? mosu nu mai vine, bradu nu mai miroase a brad si incepe sa se scuture. altii il arunca la ghena dupa 27 decembrie…

eu nu sunt adeptu bradului. ca de altfel nici al ideii de mos craciun. imi place sa fac cadouri folositoare omului si de cele mai multe ori il pun pe cel in cauza sa-si aleaga ce cadou vrea. stiu, ii stric surpriza dar prefer sa se foloseasca de cadoul respectiv. alternativa ar fi sa iau eu un cadou. un tricou, de exemplu. omului sa nu-i placa si apoi sa-l poarte doar cind se intilneste cu mine…asa de mila de sila… decit asa, mai bine nu.

poate si de aia imi place moda din state care incepe sa prinda si la noi. aia cu tichetele cadou. tichetul e destul de elegant, iar omu poa’ sa-si aleaga ce vrea din magazinu in cauza.

ps: asta nu inseamna ca anu asta vreau sa primesc numai bonuri cadou, da?

urasQubesc

asa se numea un album mai vechi a lu Hi-Q. postu asta nu are nimik de a face cu trupa in cauza. doar cu mine…

aceste rinduri ar fi trebuit sa fie legate de gusturile mele muzicale? culinare? sau de alte natura… uite ca nu. acu o sa va spun putin despre oameni.

obisnuiesc sa zic ca ajung rar sau, mai bine spus, foooarte greu sa ma supar pe cineva, sa ma scoata ceva din sarite. dar si cind ajung la asta nu vrei sa ma ai in preajma. cei care imi sunt aproape stiu cit sunt de calm. de un calm ardelenesc chiar. de parca asta ar fi calmul…suprem.

sunt intr-adevari lucruri care ma deranjeza la oameni. (stiu ca unii nu pot fi numiti asa, dar cu indulgenta ii bag in aceeasi categorie).

nu-mi place cind cineva “se baga in seama”. adik genul ala de persoane care stiu ca NU sunt binevenite intr-o discutie si nu pricep (nici chiar atunci cind le zici cu frumosu, sau cind ii ignori) sa-si caute de drum.

a doua categorie de oameni care…ma amarasc (pt ca nu pot sa zic ca ma deranjeaza) o reprezinta cea a oamenilor care-si fac singuri rau. cei care sunt bolnavi si nu se trateaza, pesimistii, cei care se complac in mizerie si in suferinta si nu fac nimik pt a gandi pozitiv. sunt cei pe care vrei sa-i ajuti, dar ei nu vor sa fie ajutati! astia nu merita sa primeasca atentie.

ultima si cea mai deranjanta categorie ar fi cea a oamenilor prosti. unii stiu ca sunt prosti si d-aia se mai pot face bine. dar sunt si prostii incurabili care nu mai au nici o sansa. din pacate ei se afla printre noi si te lovesti de ei in viata de zi cu zi. pe aia ii urasc.

cit despre cei pe care-i “ubesQ”. ei sunt ceilalti.

daca stii ca faci parte din primele trei categorii nu ai ce cauta linga mine…